Des-părțire


porumbeiAdam stătea pe bancă. Lângă el, Adrian nu îndrăznea să spună ceva. Deodată Adam spuse:
– Știi, e ca atunci când am terminat cu Olga. Eram la ea acasă, nu mă mai simțeam bine acolo, simțeam că mă sufoc. I-am zis, cred că trebuie să ne oprim, iar ea a zis, bine, ne vedem mâine, la care eu i-am zis, nu, nu, ar fi bine să nu ne mai vedem.
– Și ea ce reacție a avut? întrebă Adrian.
– A zâmbit și mi-a zis, acum ești obosit, vorbim mâine. Mi-am dat seama că se terminaseră cuvintele între noi, că ea nu putea înțelege, că eu nu-i pot explica. Așa că am ieșit din cameră. Probabil a doua zi m-a așteptat, sigură pe ea. Următoarele zile probabil a început să fie nesigură, dar m-a așteptat… (pentru a citi tot articolul dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s