Ca o ploaie

ploaieStătea pe treptele casei vechi. Acoperișul îl ferea de picături. Deși era o ploaie de vară, ploua încet așa cam cum ar fi pornit pe un drum lung. Dacă ar fi fost filmat, ar fi trebuit să fi făcut ceva: să fumeze sau să bea o cafea sau să bea o bere sau o fată să țină capul pe umărul lui. În toate aceste cazuri ar fi trebuit să privească ploaia, ignorând, aparent, faptul că fuma sau că bea o cafea sau o bere sau o fată ar fi ținut capul pe umărul lui. Dar cum nu îl filmează nimeni, preferă să zâmbească, să se sprijine de peretele de lemn. Ploaia e tăcută, ca și cum o femeie ar plânge și nimeni nu ar ști de ce. Bine, aproape nimeni.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s