Visul lui Adam

strcauzasiSe făcea că deschisesem o uşă şi am ajuns pe acel culoar strâmt ce ducea la camera bunicului. Când am ajuns în cameră, m-am uitat în fiecare colţişor. Eram singur. M-am uitat pe masă și am văzut nişte hârtii lângă o lampă. Am apăsat pe un buton al lămpii şi s-a făcut un pic mai multă lumină în cameră. Atunci am văzut, dincolo de masă, nişte perdele gri. Am revenit cu privirea pe masă și am văzut din nou hârtiile. Am luat o foaie de pe masă. Pe ea scria: „Piesă de teatru”. În josul paginii urma o înşiruire de caractere ce aveau rotunjimea unor litere, dar nu şi forma vreunei litere ştiute.
Am ridicat ochii şi, între masă şi perdele, se făcuse loc. Acolo era un scaun pe care stătea bunicul meu, aranjând perdeaua. Mi s-a părut chiar că la un moment dat că după perdea s-ar fi strecurat un fir de lumină.
– Nu înţeleg ce scrie aici, am zis arătându-i bunicului meu foile.
– E o piesă pentru oameni mari, mi-a zis.
Aş fi vrut să-i spun că şi eu sunt destul de mare pentru a citi, dar mi-am dat seama că bunicul murise demult.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s