Despre negândire

aeroportfrantaAdam stătea în aeroport, așteptând în cafenea să anunțe deschiderea porții. Deschiderea porții. Expresia asta îl făcu să zâmbească. Va trece de o poartă și va dispărea de pe harta acestei țări. Iar mai târziu va aparea pe harta României în aeroportul Otopeni. Îi plăcea imaginea asta cu dispariția de pe hartă. Cu o zi înainte, Eva o folosise când discutau într-o cafenea:
– Când iei avionul, dispari de pe harta unei țări și, după un timp, apari pe harta unei alte țări, spusese ea. Ca și cum te-ai deplasa în două dimensiuni și deodată cineva te ridică în a treia dimensiune și te pune în alt loc. Mereu după ce avionul aterizează și ajung în aeroport am o senzație de nesiguranță, de neînțelegere.
Adam o privea zâmbind.
– Ce este? spuse ea privindu-l.
– Nimic. Încercam să te privesc, să iau ceva din discuția asta. Și mâine pe vremea asta…
– Nu! … hai să nu vorbim de asta, spusese ea punând mâna pe umărul lui.
– Bine. Atunci: acum pe vremea asta … Stăm aici pe terasa cafenelei, e soare afară și nu ne gândim.
– La ce nu ne gândim? întrebă Eva.
– Nu e neaparat un ceva. E o negândire. Eu în partea asta a mesei, tu dincolo de masă, fără gesturi, fără gânduri. Ai voie să zâmbești, zise Adam.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s