Picături la metrou

metrou02prima:
Două femei pe scaun în fața mea. Una ascultă, simulând atenția, celaltă se exprimă în bucăți de frază pierdute în zgomotul metroului:
– Am fost la Bârlad … la Suceava la mormântul lui Ștefan cel Mare … tăticu a fost doctor, dar și eu am fost doctorița lor, dar nu era la fel … am venit cu bagaje și …
Cobor în stație încercând să combin bucățile într-o poveste plauzibilă.

a doua:

Un bărbat stă cu mâna la ureche și strigă ceva. Senzația că ar putea striga din cauza durerii ce ar putea-o avea la ureche. Când mă apropii văd că între palmă și ureche avea un mobil. Îl aud strigând:
– Telefonul meu e acasă. L-am uitat și nu am cum vorbi.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s