Fereastra de dimineață

fereastraDeschise fereastra. Deobicei erau gesturi, printre multe alte gesturi, pe care le făcea în fiecare zi, gesturi pe care de cele mai multe ori le uita. Și mai erau acele gesturi pe care le ținea minte pentru că ele declanșaseră ceva. Ca de exemplu acum: deschise fereastra și pe drum trecea un om cu un cal. Imaginea asta, omul cu un cal, dimineața, pe mijlocul drumului, nu ar fi văzut-o dacă nu ar fi deschis fereastra acum. Ar fi putut s-o deschidă mai repede și apoi să fi mers la bucătărie să-și facă o cafea (din bucătărie nu se auzeau zgomotele străzii). Sau ar fi putut să deschidă fereastra mai târziu, când omul deja o pornise încet pe o străduță laterală, iar  tramvaiul care trece acum ar fi acoperit zgomotul făcut de cal. Ar fi putut spune că fereastra e de vină, că l-a chemat în acel moment. Că fereastra în mod special s-a deschis mai greu sau că s-a deschis pentru ca el să vadă acel om cu calul trecând pe drum într-o dimineață, printr-un oraș adormit. Fereastra trebuia să fie de vină, așa cum fusese de vină acel tramvai care nu întârziase, care nu se blocase un pic în trafic (zilnic se întâmplă ca un tramvai să se blocheze în trafic, nu?) astfel încât el să ajungă mai târziu sau poate chiar să renunțe să mai meargă la Matei.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s