Seară

ploaie2Deschid computerul, apoi deschid blogul ca și cum aș deschide sufletul în fața unor vizitatori neașteptați. Și vizitatorii intră. Se uită la exponate cu atenție. Aș vrea să le prind privirea, să știu ce părere au. La un moment dat, unul din vizitatori se întoarce către mine și mă întreabă:
– Cât costă?
Eu îi zâmbesc și îi spun:
– E gratis.
Auzind asta toți se întorc spre mine mirați.
– Cum adică gratis? aproape că strigă unul.
– Adică nu e de vânzare? întreabă temător altul.
– Sunt lucruri care nu se pot vinde, ci doar se dăruiesc, le spun zâmbind.
– Trebuia să ne fi spus asta de la început, mi-a zis cel ce pusese prima întrebare. Noi venisem pentru cei ce se vând.
Nu mai spun nimic în timp. Mă mulțumesc să îi privesc cum părăsesc unul câte unul sufletul meu. Nu simt nevoia să-i opresc, ba chiar mă simt un pic ușurat că au plecat. Las sufletul meu ca o fereastră deschisă. Abia după un timp observ că prin fereastră ies afară picături de ploaie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s