Amintire de pe plajă

tarmmareSe plimbau acolo unde plaja își disputa zona cu valurile. Venea câte un val și ajungea la picioarele ei. Valul părea că vrea să se urce până la genunchiul ei. Dar în ultima clipă renunța și revenea în mare. Ea era frumoasă și știa asta: se mișca astfel încât să rămână la fel de frumoasă în continuare.
– La ce te gândești? îl întrebă ea deodată.
– Nu vreau să gândesc, spuse el serios.
– De ce?
Bărbatul nu răspunse. El avea pantaloni scurți, tricou, fața bronzată, picioarele goale pe nisipul ud. Și o femeie frumoasă lângă el. De ce ar trebui să mai și gândească?
– Ce ar fi să mergem la o terasă să bem ceva?… Dacă vrei, mai zise ea.
– Nu, spuse el.
– De ce?
– Ești prea frumoasă aici și nu vreau să se termine.
– Și crezi că la o terasă nu o să mai fiu frumoasă?

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s