Adam în stația de tramvai

oborAdam mai avea încă în minte discuția cu Valentin. Își simțea capul greu și nu știa dacă e de la povestea lui Valentin sau de la băutură. Simțea că e bine că avea un gât și niște umeri, dar cel mai bine era că avea două mâini: putea să stea pe bancă și să-și țină capul în mâini.
– Vă simțiți bine? îl întrebă o femeie ce se oprise în fața lui.
Adam ridică ochii. O privi. Probabil venea de la piață sau se ducea să ia nepotul de la școală sau grădiniță. Femeia avea un zâmbet înțelegător.
– Aveți probleme? mai întrebă femeia odată.
– Cine nu are azi probleme, doamnă? zise Adam cu o voce obosită.
– Mă scuzați, credeam că nu vă simțiți bine, spuse ea cu vocea scăzută.
– Păi da, dom’le are dreptate domnu’, spuse un bătrân punând plasa jos lângă bancă. Eu de exemplu, am doi copii, i-am crescut, i-am ținut în facultate și acum nici la telefon nu-mi mai răspund.
– Tot e bine că te lasă în pace, interveni un altul. Pe mine m-au dat afară din casă și acum stau la sor-mea.
– Bine că ai o soră care să te țină, spuse un pic iritat bătrânul cu plasa. Și pe tine te-a dat afară din casă soția? întrebă el întorcându-se spre Adam.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s