„So real”

tristeteNichita Stănescu are o poezie „Hieroglifa„. Mereu când aud de un om important care a murit, de lucrurile pe care ar fi putut să le facă, mi-aduc aminte de această poezie. Pentru că e trist că a murit acel om important, dar mai trist mi se pare atunci când un om care nu e important, moare. Și nimeni nu știe de el (poate doar câteva rude). A avut o viață cu victorii și înfrângeri și acum, ca o tăcere în noaptea tăcută, dispare.
– Știai pe cineva care a pățit așa? mă întreabă cu luciditate Adam.
– Nu, îi răspund. Tocmai asta e problema. Asta e tristețea. Afară e soare, ne simțim bine … Mi-aduc aminte de vremea când eram în liceu și am fost la ziua unui prieten. Era o petrecere mare cu mulți invitați. Așteptasem cu nerăbdare începerea petrecerii.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s