Discuția cu copacul

copacDupă un timp copacul se întoarse spre Marius și-i spuse zâmbind:
– Câte lingurițe de zahăr vrei: una sau două?
Marius se încruntă. Închise ochii și apoi îi deschise din nou.
– Sunt încă aici, spuse copacul. Și nu mi-ai răspuns la întrebare.
– Mai bine fără zahăr.
Copacul zâmbi din nou. Frunzele se mișcau încet deși Marius nu simțea nici o adiere de vânt.
– Gândurile, spuse copacul. Gândurile fac frunzele să se miște.
– Poți citi gândurile? întrebă Marius.
– Orice copac poate. Nu numai că le citim. Ne hrănim cu gândurile voastre. Nu ai observat că dacă stai mai mult într-o pădure, te liniștești, te relaxezi și parcă mintea îți e golită de gânduri? De fapt nu e o părere. Chiar așa se întâmplă. Mie îmi plac gândurile ce și le fac oamenii în legătură cu serviciul. Nu știu … sunt așa… au un gust puțin picant.

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s