Vocea

campverde… și dispăru. Marius nu schiță nici un gest. „Dacă ar dispărea și iarba ar fi bine. M-aș trezi la mine în cameră.”
– Dar iarba nu dispare.
Marius privi în toate părțile, dar nu văzu ceva.
– Deobicei o voce se aude, nu se vede, auzi Marius din nou.
– Deobicei vocea aparține cuiva, spuse Marius.
– Tu cui aparții? întrebă vocea.
Marius renunță să mai încerce să vadă de unde venea vocea. Se așeză pe iarbă.
– Nu încerca să mă ignori, spuse vocea.
– Nu încerc. Chiar te ignor, răspunse Marius.
– Și atunci cu cine vorbești?
Vocea începea să devină obraznică.
– Cine ești și ce vrei? strigă Marius puțin enervat.
– Sunt o voce. De ce crezi că ar trebui să vreau ceva? Ai impresia că dacă cineva vorbește cu tine, înseamnă că vrea ceva de la tine?

(pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s