Peștera lui Feisbuc

computer– Am regăsit în bibliotecă o carte a lui Dostoievski. Am deschis-o și am început să citesc. Rând după rând, cuvintele nășteau imagini în mintea mea, mai ceva ca un monitor al computerului. Cele 5-6 pagini citite mi-au dat senzația că am evadat, că am ajuns în lumea multidimensională a gândurilor. Dincolo de spectrul cunoscut, percepeam culori, senzații ce nu pot fi realizate de cel mai tare fotoșop.
Apoi bărbatul rămase gânditor privind fața de masă.
– Crezi că eu nu am citit în viața mea? spuse femeia. Tu ce vrei acum? Să-mi dovedești nocivitatea computerului? Și el, computerul, are o lume a lui, în care plonjezi atunci când se deschide computerul, când pe monitor îți apar tot felul de imagini.
– Acum aș putea și eu să te întreb: crezi că nu am deschis niciodată un computer? Crezi că nu „am lucrat pe un computer”? Eu îți vorbesc de o altă fascinație. Cea a cuvântului scris…
– Spui că ai folosit un computer, dar vorbești de cărți ca și cum ar fi singurele care folosesc cuvinte, îl întrerupse femeia. Într-o carte ce ai? Pe o hârtie niște idei. Dar poți să le verifici? Poți, așa cum faci pe un computer, „să dai o căutare”? Ești închis în paginile cărții. Câte cărți poți parcurge atunci când cauți ceva? Mai bine recunoaște că nu știi să folosești computerul la întreaga lui capacitate, că nu ești în stare să utilizezi anumite soft-uri. Vorbeai de photoshop. Știi să lucrezi cu el?

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s