Urcarea

munteVocea continua să spună ceva, dar Marius se ridică și o porni prin iarbă. Ajunse la poalele muntelui. Privi spre culme. Oftă și începu să urce. „Ar fi culmea să mă trezesc”, gândi, dar nu se trezi. „Desigur dorm și probabil am să mă trezesc atunci când voi ajunge sus. Sau mai corect-zis ar fi să spun, dacă voi ajunge”. Deodată Marius se opri. Ajunse la poalele muntelui. Marius se întoarse și deși se aștepta ca în spatele lui să vadă valea din care plecase, văzu doar câmpul de iarbă pe care venise. Marius se încruntă un pic, dar porni să urce din nou pe munte. „Ar trebui să nu mă mai las dus de gânduri”, își spuse. Atunci observă cum picioarele lui se ridicaseră cam la 10 centimetri de pământ și chiar dacă punea un pas înainte, muntele se învârtea sub picioarele lui. După câteva rotații se trezi din nou la poalele muntelui.
– Asta chiar e ciudat, spuse Marius.
– Nu e deloc ciudat, auzi el o voce.
Marius se uită în stânga, în dreapta și nu văzu pe cineva.
– Ce ar fi să te uiți totuși jos? auzi el din nou vocea.
Și, uitându-se în jos, văzu o gaură în pământ din care se auzea vocea.
– Da, aici sunt, spuse pământul.
– Bună ziua, spuse Marius.
– Ți se pare că ar fi ziuă?
Marius privi în sus și într-adevăr pe cer erau stele.
– Bună seara, spuse atunci Marius.
– Vezi, uneori trebuie să fii pământ ca să poti ști adevărul.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s