Poezia din tramvai

tramvaipeapaUneori o vedea pe drum, pe trotuar când el trecea în tramvai. Odată a văzut-o chiar între niște cutii de carton. Ea se ridicase și privea oamenii care treceau pe drum. Trecătorii păreau că nu o văd, dar unii după ce treceau de ea, dădeau din cap nemulțumiți. Ea își trecu mâna prin păr. Zâmbi. Se ridică, dădu plapuma murdară la o parte. Apoi împinse cartoanele cu piciorul. După un timp se ridică în picioare. Atunci tramvaiul plecă și Adam nu apucă să vadă ce a făcut femeia. Ar fi vrut să se ducă în spatele tramvaiului să vadă ceea ce a mai făcut, dar lui Adam îi fu rușine la gândul că ceilalți din tramvai l-ar fi putut privi ca pe un ciudat. După ce termină treburile ce le avea de făcut prin centru, Adam se sui în tramvai așteptând momentul în care urma să ajungă la cutiile de carton unde văzuse femeia. Dar, ajuns acolo, cutiile de carton erau singure. Femeia plecase. Adam a mai trecut zilele următoare pe acolo, dar nu o mai revăzu pe acea femeie. După un timp dispărură și cutiile de carton și plapuma.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s