Finaluri clasice de filme

finalSau finaluri de filme clasice? Deocamdată am detectat vreo 3 tipuri de finaluri:

1.El pleacă (ar putea să plece şi ea, de fapt). Are un costum elegant. Nu mai sunt nici pe aeroport, nici pe vreun chei. Nici măcar un peron. Ea îi spune, aş fi vrut să nu pleci, el spune, nici eu nu vreau, dar trebuie. Ea punctează dramatismul situaţiei cu o replică scurtă, profundă de genul „băieţii buni nu au noroc”. El se suie în taxi, îi face cu mâna pe geamul deschis al taxiului (de ce o fi mergând taximetristul cu geamurile deschise?), timp în care o întreagă orchestră porneşte muzica ce subliniază dramatismul situaţiei. Orchestra nu se opreşte din cântat, dar pe ecran apare ceva de genul „după un an” (sau o lună sau 10 ani), ei doi merg fericiţi într-un parc, feţe zâmbitoare de parcă ar fi într-o reclamă la pastă de dinţi. Eventual mai apare şi un copil pe care ei îl mângâie pe căpşor (nu în acelaşi timp). În tot acest timp orchestra nu s-a oprit, ba chiar se aude din ce în ce mai tare, făcându-ne să dăm sonorul un pic mai încet, lucru bun de altfel, întrucât urmează reclamele unde mereu sonorul e mai tare decât în timpul filmului.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s