Prima schiță

Aceasta e una din primele povestiri (din cele pe care le-am păstrat). Initial am vrut s-o includ în prima culegere de povestiri – Oglinda. Am simțit că nu ar trebui și așa ca am lăsat-o deoparte. Și ca să-l parafrazez pe unul din poeții dragi mie (Nichita Stănescu) spun: nu știu dacă e o povestire bună sau nu, dar e o povestire cu care mă întâlnesc adeseori.

Hotelul

În acel oraş aveam să sthotelparasitau numai o noapte. Rămas singur pe peronul pustiu, următorul tren avea să vină abia dimineaţa, traversez calea ferată şi intru în gară. Gară mică, de oraş provincial. Seamănă mai degrabă a casă decît a gară. Sala de aşteptare e pustie. Pun geamantanul pe bancă şi mă întind să dorm. După un timp o mână mă zgâlţâie puternic:
– Actele, spune miliţianul scurt după ce deschid ochii.
Mă ridic brusc, caut prin buzunare şi, în final, găsesc actele.
– Aici nu e dormitor. Clar băiatu’ ?
Dau din cap în semn că am înţeles, iau geamantanul şi mă îndrept spre ieşire sub privirea miliţianului. Străzile pustii, ici-colo un felinar lumina strada. Abia când gara nu se mai vedea mă gândesc că poate ar fi trebuit să întreb miliţianul dacă e vreun hotel prin apropiere.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s