Patrimoniul

porumbelAdam se uită la ceas. Apoi se uită spre intrarea blocului și oftă. „Iar întârzie”, gândi. Privi spre magazinul din stânga și făcu câțiva pași spre intrarea în magazin. Văzu afișul: „revin în 10 minute”. Adam se uită din nou la ceas. Deodată văzu o femeie venind spre el, explicându-i ceva. Femeia avea o pungă în mâna dreaptă, iar cu stânga gesticula. Adam se întoarse, nu era nimeni în spatele lui.
– Cu dumneavostră vorbesc, spuse femeia când ajunse mai aproape de el. Puteți să mergeți câțiva pași mai încolo?
– Da, zise Adam mișcându-se câțiva pași. E bine aici?
– Da, e bine, zise femeia, după care deșertă punga exact în locul în care stătuse Adam.
În câteva clipe trotuarul se umplu de porumbei. Femeia îi privea zâmbind. Fără să ridice ochii de la porumbei, zise:
– Știți, eu vin de două ori pe zi aici și le dau de mâncare: odată dimineața și odată seara… Sper că nu v-ați supărat că v-am spus să mergeți câțiva pași mai încolo? zise femeia ridicând privirea spre Adam.
– Nu e nici o problemă, spuse Adam zâmbind.
– E mai bine și pentru dumneavoastră: acolo unde stăteați era mai mult curent… Vă mulțumesc pentru înțelegere. Știți, nu toți sunt atât de înțelegători.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s