Sfârșitul lumii sau a unei lumi?

plumbuitaAdam stătea pe o bancă în parc. Privea lacul în care se oglindeau clădirile pe celălalt mal. Se uită la ceas. Când ridică ochii o văzu venind pe Adriana.
– Aștepți pe cineva? îl întrebă Adriana.
– Nu, spuse Adam.
– Am crezut că te uitai la ceas să vezi dacă a întârziat.
– Cine să întârzie? întrebă Adam.
– Cea pe care ai fi așteptat-o.
– Mă uitam la ceas să văd câte ore mai sunt până la sfârșitul lumii.
– Ai mă, nu începe și tu cu prostiile astea! Să nu-mi spui că ai emoții cu asta… Și la ce oră ar trebui să vină sfârșitul de data asta?
– Pe la 11 noaptea.
– Acum ce mai e? Meteorit care să ne lovească nu are cum,  că trebuia să ne fi zis mai demult… Știi, mă gândeam că avem noroc că meteoriții ăștia nu se pot apropia pe furiș. Știi, așa cum făceam la școală când ne speriam unii pe alții apărând după ușă.
– Nu e meteorit. Cică ar fi un cutremur.
– Sunt atât de previzibili, spuse Adriana. Puteau și ei să aibă mai multă imaginație: de exemplu să spună că la 11 noaptea vor veni extratereștrii. Sau că la 11 noaptea vor ieși trolii din adâncuri și vor cuceri pământul… Știi, acum îmi dau seama că la 11 noaptea e ora la care vorbesc cu Radu pe skype… Știi, atunci vine el de la servici. La el atunci e ora 5 după-amiază.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s