Cartofi și țigări

cartofiAdam se plimba prin piață. Nu vroia să cumpere nimic. Îi plăcea să plimbe prin piață, fără nici un gând. Privea tarabele cu fructe, cu legume, dar nu simțea nevoia să cumpere ceva. Se simțea ca într-o plimbare prin parc sau cum te simți când butonezi o telecomandă. Adam privea la cei care vindeau la tarabe. La o tarabă un vânzător privea zâmbind la un bărbat și spuse deodată:
– Aaa, bună ziua domnu’! V-a trimis doamna să cumpărați ceva bun de la noi?
Bărbatul zâmbi și el. Apoi își scoase ochelarii. Privi lentilele aburite după care spuse:
– Ia uite dom’le ce-mi face inducția termică. Cum dă frigul și trec de la frig la căldură, puf, se și aburesc.
– Doriți un kilogram de cartofi? spuse vânzătorul.
– Eu nu sunt un om de un kilogram …, spuse bărbatul
– Optzeci de kilograme atunci? spuse vânzătorul zâmbind.
Bărbatul râse, apoi spuse:
– Am 75, dar vreau doar vreo 6 kilograme de cartofi.
Adam privea și el zâmbind. Probabil că de asta îi plăcea în piață: puteai să stai lângă niște oameni, să asculți ceea ce spun:
– Dumneavoastră ce doriți? îl întrebă deodată vânzătorul pe Adam.
Bărbatul se oprise din ștersul ochelarilor și se uita la Adam. Vânzătorul chiar îl privea atent pe Adam.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s