„Cine vrea să fie mereu tânăr?”

ceascanessAdam se trezise în acea dimineață și făcu ceea ce făcea deobicei: își făcu cafeaua și privi ceasul. Ar fi putut să mai dorm, își spuse. Nu știa de ce spunea „îmi fac o cafea” pentru că de fapt își făcea un ness. În ceașcă punea două cuburi de zahăr brun, două lingurițe de ness și deasupra turna apa încălzită. Aburii se ridicau din ceașcă și gândurile coborau peste el.

– Nu ai pus zahăr deloc, spusese Maria.
– Mă duc să aduc zahărul …, zisese Adam ridicându-se.
– Nu, nu, stai. Acum o beau așa. Dă-mi un biscuit.

Adam mișcă lingurița încet prin ceașcă, așa cum se uita prin acea amintire. Maria stătea pe un fotoliu, el pe un scaun deși i-ar fi plăcut să fi stat pe jos, sprijinit de dulap. Așa cum stătea acum, privind fotoliu gol. Se simțea bătrân, îmbătrânit ca la 21 de ani, când ai parte de prima dezamăgire și te gândești cu nostalgie la vremea când erai mai tânăr de exemplu la 20 de ani.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s