Buton/off

mobiusDe ce mereu există un but-on care nu are alături și un but-off? Dar hai sa fiu un pic patriot și să traduc: de ce mereu când spunem dar să începem nu ne gândim la dar se termină? De aceea, poate, când se termină ceva, e atât de greu să începi. Închizi ușa în urma ta … Îmi vine în minte povestirea lui Kafka – În fața legii – și-mi dau seama că poate toate aceste uși de care vorbesc, toate aceste uși pe care (mi se pare că?) le deschid și le închid, toate aceste uși, ar putea fi de fapt aceeași unică ușă. Și mie mi se pare că se deschide și se închide, că poate sunt intr-un sens giratoriu. Că ușile ce mi se deschid în față reprezintă aceeași ușă rămasă deschisă. Poate sunt pe o bandă lui Mobius, banda gândurilor mele. Închid ușa, nu am să mai scriu, am să mă opresc, voi lua o pauză. Apoi văd o altă ușă, o deschid și (re)încep să scriu. Oare Eccleziastul nu a pățit la fel?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s