Seara, așteptând

Adam se opri în dreptul ferestrei. Îi plăcea să se uite pe fereastră așa cum îi plăcea să-și amintească diferite momente în care fusese cu Maria:

– La ce te tot uiți acolo? îl întrebase Maria. Crezi cumva că apare altceva pe stradă? Sau poate crezi că ar putea apărea altă stradă?
– E ceva mai puternic decât mine, răspunsese el. E cam așa cum e cu computerul: Vii acasă îl deschizi, și aștepți. Te uiți pe ecran, deși știi că nu ar putea apărea ceva nou.
– Ai putea să aștepți un email, spusese Maria.

Adam auzi computerul în spatele lui (de fapt cooler-ul), în timp ce pe stradă trecea un tramvai. Privi cum tramvaiul trecea încet pe sub fereastra lui și, după ce tramvaiul trecu, se întoarse la computer.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s