Lenuș

Ca deobicei, de când Maria plecase, Adam se trezise de dimineața și stătea în bucătărie și aștepta să se încălzească apa pentru ness. Când apa începu să fiarbă, își aminti.

– Vrei să vezi în cât timp se evaporă apa? spusese Maria.
Pe aragaz, apa din ibric fierbea. Adam răsuci butonul de la aragaz și focul se stinse.
– La ce te gândești? îl întrebase Maria.
– Sincer? … Mă gândeam la ziua de ieri când ai primit un telefon și ai plecat repede. Nu sunt gelos, dar …
– Dar ești. Când iubești, e normal să fii un pic gelos. Dar doar un pic. Așa ca un pic de piper care să dea gust mâncării… Era Lenuș.
– Nu știam că ai o prietenă cu numele ăsta.
– Nu știi multe despre mine, spusese Maria gânditoare. Ne-am aruncat în relația asta și … De ce te uiți așa la mine?
– Îmi place cum ai spus – ne-am aruncat. Ca o abandonare.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s