Sâmbăta cu cuvinte

Era într-o după-amiază în care, obosit după orele de la școală, mă întorceam acasă. Era unul din acele momente în care știi că nimic deosebit n-o să apară, că totul e la de plat și plictisitor.

Și deodată se întâmplă ceva. Desigur, mai târziu cauți semne, cauți indicii pe care le-ai fi putut vedea. Dar de fapt nu le-ai văzut pentru că nu au fost indicii. Faptul că dimineața te-ai trezit fără chef, cu senzația că nu mai poți, nu are nici o legătură cu ceea ce a urmat. Nici măcar ninsoarea de ieri dimineață nu însemna ceva.

Și deodată apare ocazia. Te salută respectuos, răspunzi și tu pentru că și tu ești politicos, bună ziua doamna ocazie, iar doamna începe să-ți povestească. O asculți atent sau cel puțin simulezi atenția. În timp ce ea îți explică tot felul de lucruri, te gândești ca nu cumva să fi pierdut cheful de a mai face ceva. Discret, duci mâna în buzunarul drept în care lăsaseși cheful. Și, bucurie, atingi cu vârful degetelor cheful ce-l credeai pierdut. Răsufli ușurat și începi să te simți bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s