Despre avatar, metrou și întâlniri de dimineață

imagesAdam se suise în metrou. Ce să mai scriu azi pe blog, se gândea. Găsi un loc pe un scaun. Se așeză. Vagonul era aproape gol.  Aproape pentru că vis-a-vis de el era o fată ce se avea căștile pe urechi și-și  privea vârfurile bocancilor.  Adam rămăsese cu ochii la ea – fața ei, ochii închiși, început de zâmbet. Ce muzică o asculta? gândi Adam. O fi ceva ritmat? Nu, trebuie să fie o muzică lentă. Un blues.  Probabil o piesă la pian. Poate melodia nu e chiar ceva  deosebit, dar probabil îi trezește o amintire.
Deodată zâmbetul fetei se împlini și ea închise ochii.
Probabil că e atunci, în acea vreme în care ascultase pentru prima oară cântecul împreună cu un “el”. Trebuie să fie un el. Un el care poate o așteaptă și acum …
– Picneim, ar trebui să termini radiografia, spuse ea deodată deschizând ochii. Eu cobor aici.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s