Buchetul de ghiocei

scarirulantePe vremuri, Adam obișnuia să întrebe prietenii: când ai privit ultima oară cerul? Acum Adam uitase până și această întrebare. În acea zi se grăbea spre … nu știu spre ce (probabil ceva ce considera a fi foarte important). Adam coborâse în pasaj și deja gândul lui ieșise de acolo. Poate că acel gând ajunsese deja la ceea ce va fi a doua zi.
– Să trăiți domnu profesor, auzi Adam deodată o voce lângă el.
Se întoarse și văzu un fost elev în picioare lângă o cutie de carton, pe care erau niște buchețele de ghiocei.
– Mă mai țineți minte domn’ profesor? spuse fostul elev.
– Da, spuse Adam oprindu-se.
Ceea ce nu-și amintea Adam era numele fostului elev. Și pentru că trebuia să mai spună ceva, Adam întrebă:
– Ce mai faci?

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s