1977

tramvai20Dar să continui descrierea trecerilor prin portal. Acest an, 1977, este anul în care am simțit pentru prima oară că lumea începe să se împartă în: înainte de și după de. Un astfel de de  a fost anul 1977. Nu a fost doar cutremurul, deși doar acesta ar fi fost suficient pentru a mă face să trec prin portal.

Nu mai țin minte dacă acel incendiu de la pavilionul de viticultură a fost in ianuarie sau februarie. În mod sigur a fost înainte de cutremur. Nu mai țin minte cine a strigat deodată, „arde Catedra”. Am venit în bucătărie de unde se vedea, în noapte cerul puțin înroșit dincolo de clădire. Tata s-a îmbrăcat și a plecat în fugă la Catedră. Eu priveam pe fereastră cum arde clădirea. La puțin timp după ce a plecat tata, au apărut flăcările pe acoperiș. Încercam să-mi închipui focul care cuprindea balconul unde îmi plăcea să mă refugiez și unde stăteam să privesc porumbeii care ciuguleau de pe pervaz firimiturile. Priveam incendiul, cu senzația că nu reușesc să-l înțeleg. Mă gândeam doar că nu aveam să mai merg pe acolo, că la primăvară porumbeii nu vor mai veni. (Abia peste vreo 20 de ani aveam să urc în balconul refăcut. Acolo însă nu am găsit decât tristețea că nimic nu mai semăna cu ceea ce era în amintirea mea).

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s