Cavalerii și incongruența mea

pardaillanPeste o lună se va împlini un an de când am (re)pornit acest blog la această adresă. Nu vreau să mă gândesc la ceea a fost atunci. Și o carte, oricât ar fi de bună, nu o citești continuu. O recitești uneori, e adevărat, dar mai citești și alte cărți. Nu pot spune că acum cursul vieții (trebuia să scriu cu litere mari „Cursul Vieții”?) este liniștit. Nu că nu ar fi putut fi.

Mi-amintesc de o carte pe care am citit-o prin clasa a zecea, parcă. Se numea Cavalerii Pardaillan. Era într-o vacanță când am început cele două volume. Închis în cameră uitam de mine citind… alte vremuri, alte obiceiuri. Revin însă la ceea ce vroiam să spun legat de această carte. Pluralul „cavalerii” era dat de faptul că la început apare tatăl și fiul. Iar tatăl se hotărăște să renunțe la principii, să nu mai lupte cu răul, să se adapteze lumii. Dar fiul lui îl scoate din această dorință de trai călduț.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s