Uitarea amintirilor

amintireAdam luă ceașca de cafea și bău din ea. De când nu mai făcuse acest gest? O amintire, un sunet al unei lumi de care aproape uitase. Atunci văzu niște foi pe birou și își aminti de întâlnirea cu Fiona:

– Uite astea sunt materialele pe care le-am pregătit pentru tine, spuse Fiona.
– Vroiam să te întreb ceva demult, spuse Adam fără să privvească foile.
– Ce? spuse ea privindu-l serios prin lentilele ochelarilor.
– Există vreo poveste a prenumelui tău? Adică părinții tăi s-au gândit la ceva anume?
Fiona îl privi atentă. Se și încruntase un pic. Apoi zâmbi.
– Toți mă întreabă asta… niciodată nu pot să-mi dau seama dacă o fac pentru a se da la mine sau pentru că ar vrea să afle răspunsul. Tu ce ai vrea?

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s