dar ușa e mereu deschisă …

Adam usastătea pe scaun în bucătărie. În fața lui, dincolo de masă, Lenuș. Dacă se uita în urmă nu știa cum trecuse timpul, cum de ea ajunsese la 16 ani. Acum, ea îl privea întrebătoare, el luase ceașca de cafea în mână de parcă ar fi vrut să se ascundă după ceașcă. Dar ceașca era prea mică și Lenuș prea aproape pentru a se mai putea ascunde.

– Deci, ce părere ai? Ce ar trebui să fac? întrebă ea din nou.
– De fapt tu știi răspunsul …, începu Adam să spună.
– Spune-l tu, zise Lenuș un pic agresivă.
– Nu am zis că eu aș ști răspunsul, spuse Adam calm.
– Știi, am venit să te întreb pe tine, pentru că am crezut că tu ai putea să mă ajuți. Dar văd că nu vrei. Și e normal, pentru că sunteți în aceeași tabără.
Adam zâmbi.
– Se spune că lucrurile se repetă, dar eu cred că, de fapt ele rimează.
– Te-a mai întrebat cineva ce te întreb eu?

 pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s