Discuție cu Adam (I)

ploaie5Când am auzit soneria am tresărit. Apoi m-am ridicat de la birou și m-am dus să văd cine era la ușă. Am deschis ușa și l-am văzut pe Adam. L-am privit zâmbind, după care i-am spus:
– Mai nou apari la ușă? Deobicei apăreai în cameră fără să-mi dau seama.
– Păi dacă tot vrei să fiu un personaj, nu crezi că ar fi normal să mă port normal?
– Și eu, conform normalului tău, ce ar trebui să fac acum?
– Să mă lași să intru.
M-am dat la o parte din dreptul ușii și l-am lăsat să intre. El s-a uitat prin casă ca și cum ar fi căutat ceva. Apoi se așeză în fotoliu. Am închis ușa și am revenit la birou.
– S-a întâmplat ceva? l-am întrebat după un timp.
– Ai văzut ce plouă? spuse Adam. Și anul trecut pe vremea asta ploua de credeam că nu o să mai vină vara.
Am tăcut.
– Ploaia mă face mereu să-mi amintesc de lucruri ce au fost. Îmi plăcea să …

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s