Janis

janisAdam deschise computerul. Apoi deschise browserul și deschise o pagină de youtube. Își amintise de un cântec al lui Janis Joplin și vroia să-l mai asculte odată. Odată cu melodia își aminti și de ziua când ascultase prima oară pe Janis.

Avea 8 ani, nu știa de Woodstock, nu știa de flower-power sau alte chestii hipiote. În acea zi părinții nu erau acasă si fratele lui  dăduse o petrecere. El tocmai jucase un fotbal cu prietenii în curtea blocului si acum intrase în casă și privea mirat prietenii fratelui lui: dansau, beau, vorbeau. A rămas în ușă și nu putea spune ceva. La un moment dat fratele lui Il văzu și-i zise pe un ton mai dur: du-te mă la tine în cameră! Adam se încruntă un pic, vru să mai spuna ceva, dar fratele lui i-o reteză scurt: „acum te duci”. Aproape plângând s-a dus în camera lui (de fapt nu știa de ce îi vine să plângă). Ajuns în cameră se așeză la birou și incepu să coloreze niște desene dintr-o carte de colorat. 
– Ce faci? Desenezi? auzi la un moment dat o voce în spatele lui.
Adam ș-a intors și văzu o fată brunetă, cu un zâmbet frumos. 
– Păi, da. Ce să fac? Eu nu știu să dansez.
Fata s-a așezat pe un scaun lângă Adam.
– Nici eu nu prea am chef să dansez, spuse ea.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s