Banca din parc

parcAdam stătea pe o bancă pe marginea lacului. Nu mai fusese aici de când era în liceu. Stătea pe bancă, dar parcă locul lui nu era acolo. Îi venea mereu să se ridice, să plece. Era ca și cum ceva, sau cineva, l-ar fi tras afară din parc. Parcă era într-un vis în care voința, deși exista, nu era suficientă pentru a-l ajuta să facă ceva. De exemplu, voința nu putea să-l ajute să lase geanta lângă el pe bancă.
– E liber? auzi Adam deodată.
Se întoarse spre bătrânul care-l privea zâmbind. Adam zâmbi și el și spuse:
– Cine mai e liber azi, domnul meu?
Adam îi făcu totuși semn cu mâna că se poate așeza. Bătrânul se așeză. Privi lacul câteva clipe apoi spuse:
– Nu mai e ca pe vremuri lacul ăsta.
– Cum era pe vremuri lacul? întrebă Adam.
– Liber, spuse bătrânul și zâmbi.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s