Amintirea din cafea

cafea2… când Adam se trezi dimineață, deschisese ochii încet, ca și cum o teamă de lumea aceasta l­-ar fi cuprins înainte să deschidă ochii. Privi prin cameră. Unde sunt, se întrebă, ce zi e azi, trebuie să mă trezesc sau pot să mai stau în pat? Lăsă toate întrebările să-­i umple mintea, după care le privi cum pleacă una după alta ca niște oameni ce traversează un hol pentru a ajunge dintr-­o cameră în alta. Doar gândul la aproape-întâlnirea de ieri cu Eva rămase cu el.
Adam se sculă din pat, privi cerul prin fereastră. Începea o nouă zi. Nori pe cer. Ieri, când aproape intrase în restaurant, era soare. Ajuns în bucătărie, puse ibricul pe foc, puse două lingurițe de zahăr. Luă cutia de cafea și privi înăuntru ei. Era bine, mai erau acolo de două lingurițe de cafea. Atunci își aminti una din diminețile petrecute cu Eva.
Ea stătea în spatele lui când făcea cafeaua. Deodată ea, văzându-l că pune doar ibricul cu apă, pe aragaz, îi spuse:
– Eu pun si cafea în ibric.
Adam zâmbi. Eva făcea toate lucrurile altfel. Altfel decât el.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s