Jurnal

ochiÎntr-o zi am terminat de scris în jurnal și l-am închis. Recitind blogul văd că de fapt acesta a ajuns un substitut pentru jurnal. Problema este un pic mai gravă. Se schimbă verbul. Deja începe să sune incorect, scriu pe blog, și deja începe să apară ideea de a spune tastând pe blog. Scriind acum aceste lucruri (tastându-le) îmi dau seama că acest act de a face să apară pe blog (pe monitorul tău) este o formă a unei orbiri. A nu vedea de multe ori nu înseamnă întuneric, poate însemna altceva. Poate însemna peisajul ce trece în fugă pe geamul automobilului, trenului, avionului. Orbirea poate fi dată de cele câteva secunde, uneori minute, petrecute pe un post de televiziune între două apăsări de butoane ale telecomenzii. Atingerea care ar trebui să fie un prim contact cu mediul, devine astfel o primă respingere. Anihilarea pe care o putem face cu tasta delete. De fapt tasta delete e pentru viitor, backspace e pentru trecut. Singurul prezentul este cel care scapă. Dar nu pentru mult timp. Fie poate dispărea când încă e un ipotetic viitor, fie va dipărea atunci când va deveni trecut. În acest moment apăs tastele, în acest prezent apare postarea pe blog. Iar mîine va apărea altă postare, și apoi alta și tot așa până cuvintele de azi vor dispărea, se vor aneantiza.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s