Înainte de pauză

fotbalcopiiE din nou seară și din nou deschid contul de pe wordpress să scriu o postare. Cuvânt după cuvânt se așează aici și deși nu știu  cum se va termina aceasta postare, continui să scriu. Nu mă întreb de ce (am făcut-o de atâtea ori). Ca după un spectacol, locul s-a pustiit, iar eu încep să simt o oboseală pe care mi-am refuzat-o atâta timp. Mi-e dor să mă pot așeza să dorm, somnul acela în care te scufunzi ca într-o altă lume. Acel somn plin de vise ce devin o realitatea paralelă de ajungi să te întrebi dacă nu cumva ești un vis de fluture, de piatră sau altceva ce aparent nu poate visa. Să dorm, să simt mușchii cum se relaxează, să simt timpul cum se oprește să se odihnească și el.

Mi-aduc aminte cum, când eram mic, veneam seara acasă simțind oboseala curgându-mi prin mușchi, după un fotbal în curtea blocului. Alergasem , strigasem, iar la un moment dat se făcuse seară si, unul câte unul, copii erau chemați acasă.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s