zilele acestea

…nu vreau să vorbesc despre ce se întâmplă la examenele ce au avut loc zilele acestea. Deja cred că s-a vorbit prea mult (şi mi-e teamă că se va face prea puţin). Postarea trecută vorbeam despre faptul că postările bune sunt cele în care iubita/iubitul îşi plânge iubirea pierdută. La fel şi atunci când se discută despre învăţământ, cele mai plauzibile, cele mai citite postări/articole sunt cele în care se deplânge prăbuşirea/distrugerea/apocalipsa învăţământului actual în România. Pentru că nu sunt foarte interesat de a scrie pe placul cititorilor nu am să scriu despre dezastrul (încă un cuvânt la modă când e vorba de învăţământ) din sistemul educaţional.

De fapt am să încerc o altă abordare. Am „prins” acest sistem de învăţământ o bună perioadă de timp. Trecând prin (aproape) toate fazele: preşcolar, şcolar, licean, student, profesor. Nu sunt de acord cu ideea că învăţământul „dinainte” era mai bun ca cel de azi. Mai corect mi se pare a spune că învăţământul „dinainte” era mai aproape de modul în care se făcea învăţământul la nivel european „înainte”. Apoi învăţământul nu „a dat înapoi”, ci a rămas pe loc. În timp ce în alte ţări se căutau metode noi, se încercau adaptări ale învăţământului la condiţiile specifice fiecărei ţări, la noi învăţământul s-a cantonat într-o formă de conservatorism. Până în 1990 această formă a dat, într-o oarecare măsură roade.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s