Ar fi putut fi

mascaAr fi putut fi. Nu cred că există un început de frază care să sune atât de general valabil întru ale tristeții. Desigur pe cazuri particulare există începuturi care pentru unii ar putea suna mai trist. Ceva de genul „te-am iubit” sau „de ce m-ai părăsit”. Totuși pentru că pe lângă acele cazuri particulare care se pot întrista la cele două expresii din fraza anterioară, există și oameni care iubesc, oameni care stau împreună (deși uneori și aceasta poate fi o cauză a tristeții). De aceea pot spune că cele două începturi de propoziții (sau chiar fraze) nu sună trist pentru toată lumea. Dar atunci când încep prin a spune „ar fi putut fi”, cei ce ascultă devin un pic mai atenți. Dorința de perfecțiune, dorința (normală de altfel) de a face ceva mai bine, de a crede că ar putea fi mai bine, ne face să fim atenți la posibilitatea ce se naște după expresia „ar fi putut fi”. Ca si cum ai arunca o privire spre un univers paralel, în care lucrurile ar fi fost altfel și tocmai când începeai să înțelegi ce vedeai acolo, cortina (vălul maya) se lasă și înțelegerea trunchiată lasă un dor nestins.

Citisem odată într-un jurnal cuvintele unui scriitor care spunea că se simte ca fiind cel ce ar fi putut fi. Am citit odată această expresie. Apoi încă odată. Am spus-o cu voce tare. Custodele de la bibliotecă s-a uitat la mine mustrător așa că a patra oară mi-am spus expresia tot în gând.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s