Fragment 2

Lui Adam îi plăcea in liceu să scrie tot felul de povestiri cu băieți si fete, cu tot felul de întâmplări pe care și le imagina când mergea pe stradă. Scriitoarea citea cu răbdare schițele lui Adam, dar niciodată nu spunea ce părere avea despre acele schițe. Intr-o zi Adam a întrebat-o direct:
– Ce părere aveți de povestirile mele?
Scriitoarea ridică ochii din foile cu schițele lui Adam și-l privi.
– Chiar vrei să afli? Sau altfel spus, nu ai nici o idee cam ce părere aș putea avea?
– Sincer cred că într-o oarecare măsură vă plac, dar …
– Și acest dar te deranjează, nu? spuse ea zâmbind.
– Ce nu e bine la ele?
Ea zâmbi.
– Imaginile sunt frumoase, dar personajele tale nu sunt reale. Cuvântul psihologie îți spune ceva?
– Chestia aia când te întrebi dacă nu ești nebun?
Scriitoarea râse. După ce se liniști îi spuse lui Adam:
– Uite cum facem. Dacă vrei te pot trimite la un psiholog… nu pentru că aș crede că ești nebun.
– Deci dacă psihologul o să vrea să mă bage la ospiciu, veniți să mă scoateți de acolo? zise Adam zâmbind.
– Da. Îți promit că am să te scot de acolo.
Scriitoare scrise ceva pe un bilet și apoi îi dădu biletul lui Adam.
– Uite până ajungi la el, dacă vei dori să ajungi, am să-ți spun ceva la care să te gândești: Tu crezi că ești normal? Ești sigur că îți dorești să fii normal? Ce este normalul? Normalul e dat de majoritate. Normalul e să-ți faci o situație, să ai bani mulți sau cel puțin să încerci asta. Pe undeva nu ai vrea să fii excepția?

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s