Între două călătorii

Ajuns acasă după o călătorie, privesc lucrurile cu alți ochi. Aștept ca lucrurile să se reobișnuiască cu mine. Asțept ca lucrurile din casă să mă ierte pentru evadarea mea. Ca niște surori nemăritate, rămase acasă, lucrurile se fac că nu se uită la mine, deși mă privesc cu coada ochiului. Lucrurile mele așteaptă mândre să le cer iertare. Iar ele, după ce mă vor lăsa să cer, vor căuta iertarea prin sertare făcându-se că nu mai știu unde au pus-o. Deși ele vor ști clar unde au ascuns iertarea. Într-un final o vor găsi agățată de mânerul unui sertar al unui dulap în care nu am mai umblat demult. Și-mi vor oferi această iertare într-un cadru solemn, cu zâmbetul (triumfător) pe buze.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s