Și tată și fiu

tatasifiuAdam ieșise din casă, deși era destul de cald. Simțea nevoia să se plimbe pe străzile aproape pustii. Să fie un pic singur și spun un pic singur pentru că după el vin tăcute gândurile lui.

– Nu știu ce să mă fac cu tine, fiule, îi spusese mai demult tatăl său. Când o să-ti bagi mințile în cap? Vine examenul și tu umbli pe străzi? Nu crezi că ar trebui să faci ceva? Unde vrei să ajungi?
Acele întrebări ca niște formule magice ce ar fi trebuit să-l trezească. Adam însă nu vroia să se trezească, vroia să mai fie un pic în acel parc cu Eva. Simțea că toate erau aproape de un final, de acel moment din care va ieși din toate acestea așa cum ieși dintr-o cameră. Și nici nu ai ieșit bine pe ușă și auzi cum cineva închide ușa în spatele tău. Și știi că din acel moment nu va mai fi nimic la fel pentru că totul trebuie să fie altfel.
– Ești zăpăuc, nu știi de capul tău. Crezi că profesorul o să te întrebe la examen cum a fost în parc?
Adam continua să tacă, pentru că știa că acele întrebări erau retorice, adică și tatăl lui și el știau răspunsurile, dar răspunsurile sunau atât de rău încât nici măcar nu trebuiau puse în cuvinte.

– Salut, Adam!
În fața lui stătea Andrei cu un băiat lângă el.
– Bună, Andrei. Ce faci? întrebă Adam mai mult din politețe.
– Am ieșit cu fi-miu… Uite, tu ești o persoană neutră, începu Andrei și Adam deja începea să simtă un regret că începuse această discuție.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s