Doi dolari și cincizeci de cenți

janis2Din nou o schiță mai veche. De ce simt nevoia să specific (când e cazul) că e vorba de schițe mai vechi? Pentru că nu sunt mulțumit de forma lor, dar nu vreau să le „lucrez” pentru a păstra ceva din stilul meu de atunci. Sunt subiecte care mă interesau atunci, sunt abordări care le credeam bune (atunci). Le las sub această formă pentru că … (și aici puneți voi ce motive credeți de cuviință). Schița de mai jos am scris-o în liceu gândindu-mă la Janis Joplin și la faptul că viața ei s-a încheiat într-o cameră de hotel. Acolo au găsit-o ținând în mână doi dolari și cincizeci de cenți. Am încercat să-mi imaginez ce ar fi putut să se întâmple în ultimele ei ore de viață.

Încă noapte, lângă mine un bărbat doarme. Zâmbet viril, satisfăcut, satisfăcută fiara din el. Ce ar putea el să înțeleagă din plânsul unei femei? Poate că e slabă și bună de dus la pat. Și dacă mai primește și ceva bani pentru asta deja se crede cel mai tare bărbat din cele 52 de state.

I-am dat cât a cerut și un pic mai mult și aș putea să-i cer orice. Așa că-l voi trezi, la cei 23 de ani ai lui (ce făceam eu acum câțiva ani când aveam vârsta lui?), deci la cei 23 de ani și la ochii ăștia albaștrii, se va trezi mai greu. Eu trag de el și-i îi spun, plecă omule pleacă, am chef să fiu singură și tu mă încurci. Mă privește un pic mirat, iar eu îmi dau seama că sunt goală în fața lui, goală-golită în fața acestui străin. Mă privește în continuare mirat. Apoi duce mâna la pantalonii aruncați pe scaun să vadă dacă nu cumva i-am luat banii de acolo. Sunt acolo nenorocitule, îi strig și el ar vrea să-mi spună ceva. Taci, îi strig, îți ajunge cât ți-am dat, ce ți-am dat și nu am chef de cuvintele tale acum. Ieși. Îi deschid ușa și un gând trece prin mintea mea, ce-ar fi dacă cineva ar trece acum pe hol și m-ar vedea goală strigând la un bărbat îmbrăcat. Trag bărbatul de mână, ieși odată, tu ești îmbrăcat, eu sunt dezbrăcată. Apoi închid ușa în urma lui și mă îmbrac. Și abia când sunt îmbrăcată îmi dau seama cât sunt de singură. Foarte singură. Și mai îmi dau seama că asta e rău.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s