Revenirea la școală

lanternaAdam intră în școală cu un sentiment pe care nu și-l putea defini. Urca scările principale. Ca elev de multe ori o trecere pe aceste scări era o aventură. Atunci inima îi bătea cu putere. Îi era teama să nu fie prins. Cel mai mult și-ar fi dorit ca elev să se așeze pe trepte, să privească toate acele tablouri cu oameni celebri. Dacă s-ar așeza și acum? Zâmbi la acest gând. Deschise ușa cancelariei.
– Pe cine căutați? fu întrebat de o profesoară.
Pentru un moment simți acea senzație de elev prins pe scara profesorilor. Își reveni repede și spuse zâmbind:
– Sunt noul profesor de matematică.
– Așteptați un pic, doamna directoare e într-o discuții cu cineva de la minister.
Adam încuviință din cap și se așeză pe un scaun. Privea prin cancelarie cu ochi de elev care ajunsese pentru prima oară acolo. Și de fapt cam așa era, pentru că atunci când era elev evitase să ajungă pe acolo.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s