Pe asfalt

Această povestire se încadrează la lucrurile pe care le-am scris despre mine:

Ajuns la școală, elevii mă așteptau.
– Nu avem clasă, spuse unul din ei.
Afirmația în sine sună ciudat, eu unul nu aș fi spus niciodată asta despre mine, mă gândesc. Am zâmbit, o elevă se uită la mine, zâmbi și ea și spuse:
– Deci putem merge în parc?
– Nu, îi răspund. Mă duc să văd ce se poate face.
Ajuns în cancelarie aflu că, normal, nu se putea face nimic. În cele din urmă profesorul de serviciu, după ce a dat din umeri nepăsător îmi spune plictisit:
– Așa e când se suprapun schimburile.
Revin în curtea liceului. Acolo elevii mă așteptau sperând să le dau voie să meargă în parc.
– Deci putem pleca?
– Nu, le spun.
– Păi nu avem clasă, insistă eleva.
– Ba aveți, spun și scot creta din buzunar și trag niște linii pe jos. Aici e clasa, aici sunt băncile, iar aici e tabla.
– Tabla e pe jos?
– Păi suntem într-o lume cu două dimensiuni.
Am început să scriu pe jos lecția de geometrie. La un moment dat apare o elevă ce a întârziat. Veni în fugă şi cănd ajuns mai aproape spune:
– Mă scuzaţi că am întârziat.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s