Revin

Revin. Adică vin cândva și apoi mai vin încă odată ca și cum prima venire nu ar fi fost destul de clară. Adică am intrat pe o ușă și în cameră erau foarte mulți și nu au observat că intrasem. Așa că am ieșit încet, fără să fiu observat și revin și intru un pic mai zgomotos pentru a fi observat. Toți atunci se vor întrerupe din activitățile lor  și mă vor privi. Unii chiar mă vor privi concentrați și desigur își vor spune: parcă l-am mai văzut venind odată. Iar alții îi vor contrazice și vor spune: nu era el, era unul care semăna cu el, dar nu era el. Și aceste două grupuri se vor certa până vor uita de mine, până își vor aminti toate lucrurile neterminate, toate frustrările neconsumate. În acest moment eu voi trece prin cameră tăcut, deși cred că și dacă aș vorbi nu m-ar asculta, nu m-ar auzi. Voi deschide cealaltă ușă și din prag voi privi cele două grupuri de certăreți. Știu că degeaba aș aștepta ca ei să mă observe. (există totuși gesturi, lucruri pe care trebuie să le faci chiar dacă nimeni nu mai crede în ele. Sau poate tocmai pentru că nimeni nu mai crede în ele trebuie să faci acele gesturi).

 pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s