Liceu (II)

Ajuns în bucătărie, Adam simți mirosul de cafea, dar pe masă era doar o ceașcă din care tocmai băuse mama lui.
– Vezi că ai niște biscuiți și laptele pe aragaz, îi spuse mama.
Adam luă o cană și-și puse laptele. Acum își aminti de ce nu suporta laptele nici măcar în cafea. Sau, mai corect-zis, când va fi mai mare nu va mai suporta laptele în cafea.
– Am auzit că ți-ai făcut patul azi dimineață, spuse mama fără să-l privească.
Adam o privi zâmbind. Era exact așa cum și-o amintea. Câți ani ar fi trebuit să aibă acum?
– Ce te uiți așa la mine? zise pe un ton putin agresiv mama.
– Ești frumoasă și-ți stă bine cu rochia asta, zise Adam zâmbind.
Mama îl privi câteva clipe, apoi bău un pic din cafea. Puse ceașca jos și spuse:
– Nu are rost să-ți consumi complimentele pe mine: oricum nu-ți dau casetofonul. Cel puțin până la vacanță. Și asta depinde de cum te vei purta până atunci.
Cât o mai fi pâna la vacanță? gândi Adam. Deci voi reveni în cealaltă parte a baricadei: note, profesori, liceu …

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s