Cofetăria

Stăteau tăcuţi pe bancă. Priveau aleea pentru că nu aveau curajul să se privească. Adam tuşi ducând mâna la gură. Rămase câteva clipe cu degetele peste buze de parcă nu ar fi vrut să lase cuvintele să iasă.
– Dacă vrei să spui ceva, mai bine taci, spuse G. fără să se întoarcă spre el… Hai să mergem, zise ea şi se ridică de pe bancă.
Adam nu putea să scape de sentimentul de vină. Ce am făcut la urma-urmei? îşi spuse el. Am ieşit un pic din rol. Atunci nu aş fi făcut asta. Ce o să creadă fata asta despre mine?… Parcă aş avea 17 ani. Gândurile acestea îl făcură pe Adam să zâmbească.
– De ce zâmbeşti? întrebă ea deodată. Crezi că ai fost amuzant cu ceea ce ai făcut?
– Cred că am făcut ceva ce vroiam să fac demult… şi nu asta mă face să zâmbesc. Dintr-o dată mă simt bine. De atîtea ori visasem la asta şi …
– Şi acum că ţi-ai văzut visul cu ochii, te simţi mai bărbat? zise ea cu un ton agresiv.
Adam zâmbi. Se aşeză în faţa ei. Ea ridică ochii şi-l privi ca şi cum ar fi căutat ceva pe faţa lui.
– Hai mă!… Arăt eu a bărbat? zise Adam după câteva clipe.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s