Revederea (versiunea Adrianei)

Adriana se uita la ceas. Mai avea vreo 10 minute. Apoi va merge acasă. Acasă la ea. Mai era casa ei? Se simțea ea oare acasă în acel apartament? Deodată veni o ambulanță. Adriana lăsă gândurile pe masă. Privi și văzu pe targă pe Adam.
– Ce a pățit? întreba ea.
– L-au găsit în parc pe o bancă. Nu avea acte la el.
– Îl știu eu, zise ea. Puneți-l acolo pe pat.
Apoi toate începură să se desfășoare foarte repede. Analizele. Rezultatele. Peritonită. Discuția ei cu medicul de gardă. Operația. Sora șefă o întrebase:
– E vreo rudă de a ta?
– Nu, răspunsese Adriana.
– Îl cunoști?
– Da, zise ea.
– Aha, mai spusese sora-șefă. Atunci te ocupi tu de el.
– Da, mai zise ea.
Îl duse pe Adam la Terapie Intensivă. Adam cu ochii închiși pe un pat. Adriana îl privea. „Dacă mai stătea câteva ore îl duceam direct la morgă”, spusese medicul. Adriana nu zisese nimic. Doar îl privea pe Adam. Ultima oară se văzuseră vara trecută. După ce ea picase la examenul de admitere la Facultate de Medicină.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s