01100101 01110101

Un clic și începe. Mai înainte de acest prim clic,  pusesem căștile în urechi, pentru a mă deconecta de la lumea înconjurătoare. Ochii privesc monitorul.  Ciclopicul monitor cu care mă privesc în ochi. Doar că eu mai clipesc din când în când. Dacă clipește monitorul e de rău. Eu am gene și sprâncene, el are un cursor pe care i-l pot mișca pe retina monitorului. Degetele mele dau un clic pe mouse, iar ochiul ciclopului văzând asta reacționează. Dau un clic pe x și se inchide fereastra, dar dincolo de ea e o altă imagine, un alt program deschis. Amintirea unui gest neplăcut îmi vine în minte, o alung, dar dincolo de acea imagine e un cântec, un dans care m-a dus către acel gest ce tocmai l-am șters din mine. Acum am două imagini, două amintiri neplăcute în minte. Aș vrea să găsesc x pentru a închide ferestrele acelor amintiri. Dar în debaraua gândurilor mele cu greu pot găsi ceva. Mai ales când caut ceva care nu există. Obosit de amintiri las fruntea să atingă monitorul.

 pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s